Data trecută am scris despre empatie, aşa cum este ea înţeleasă în psihoterapia centrată pe persoană. Era vorba despre un proces care are la bază o atitudine de deschidere şi căldură, prin care putem înţelege lumea cuiva ca şi cum ar fi a noastră. Toate bune şi frumoase, însă nu facem asta şi atunci când simpatizăm cu cineva? Sau când ne identificăm cu trăirile celuilalt? Sau când simţim milă, de pildă? Ei bine, nu. Empatia, simpatia, identificarea şi mila sunt lucruri foarte diferite între ele şi consider că e important să nu le confundăm una cu cealaltă, pentru că fiecare porneşte din trăiri diferite şi duce la rezultate diferite.